1 Decembrie,ziua Romaniei!

1 Decembrie 1918 - proclamarea Marii Uniri Nationale

De la 1 decembrie 1918 – ziua �n care s-a vestit lumii, prin hot�r�rea Adun�rii Na�ionale de la Alba Iulia, Unirea tuturor rom�nilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdinand I – �i p�n� �n timpul de fa��, fiecare cet��ean al Rom�niei �ntrgite a avut prilej s� asculte ori s� citeasc� diferite l�muriri cu privire la felul cum s-a �nf�ptuit Unirea aceasta �i la temeiurile care �i garanteaz� tr�inicia.

Nu erau �nsa �i nu sunt toate l�muririle izvor�te dintr-o cuno�tin�� deplina a �mprejur�rilor, nici dintr-o neprih�nit� iubire a adev�rului istoric. Unii din cei ce le dau, mai ales str�inii care nu au v�zut din capul locului cu ochi buni �ntregirea Rom�niei, urm�resc scopul de a �nf��i�a Unirea aceasta �n a�a fel �nc�t s� trezeasc� �n sufletul celor slabi de �nger �ndoial�, spun�nd c� ea nu ar putea s� fie trainic� sau c� nu ar fi izb�nda ne�ndoielnic� a vredniciei neamului rom�nesc.

Se �nt�mpl� s� auzim c�teodat� astfel de p�reri nu numai din partea str�inilor, cu g�nduri potrivnice, ci �i din partea unor rom�ni care – de�i socoti�i ca oameni de isprav� �i buni patrio�i – nu-�i vor fi luat osteneala s� cugete mai �ndelung �i mai p�trunz�tor, �nainte de a fi rostit p�reri pu�in l�murite cu privire la temeiurile Unirii na�ional-politice a tuturor rom�nilor.

Unirea na�ional-politic�, de la anul 1918, nu se cuvine s� fie �nf��i�at�, nici m�car �n parte, ca un dar, cobor�t asupra neamului rom�nesc din �ncrederea �i simpatia lumii civilizate, nici ca o alc�tuire �nt�mpl�toare, r�s�rit� din gre�elile du�manilor de veacuri. Chiar dac� asemenea gre�eli nu s-ar fi s�v�r�it niciodat� �mpotriva rom�nilor subjuga�i de-a lungul veacurilor de st�p�nire ungureasc�, austriac� sau ruseasc�, st�p�nirile acestea nedrepte ar fi trebuit s� se dezumfle �i mic�oreze �ndat� ce dreptul tuturor popoarelor de a-�i croi soarta dup� buna lor pricepere a izbutit a se �n�l�a la treapta de putere hot�r�toare �n noua �ntocmire a a�ez�m�ntului de pace european�. De aceea, Unirea rom�nilor trebuie �nf��i�at� totdeauna – potrivit adev�rului – ca urmarea fireasc� a unei preg�tiri istorice de sute de ani, �n cursul c�rora acest popor de eroi �i de mucenici a izbutit s�-�i apere cu uimitoare st�ruin�� „ s�r�cia �i nevoile �i neamul" (M. Eminescu–„ScrisoareaIII"),r�m�n�nd �mpotriva, tuturor n�v�lirilor barbare �i vremelnicelor st�p�niri str�ine, �n cea mai str�ns� leg�tur� cu p�m�ntul str�mo�esc �n care, ca �ntr-un liman de m�ntuire, �i-a putut ad�posti traiul de-a lungul vremilor de urgie.

Astfel, statul rom�n, �ntregit �n forma lui de ast�zi, trebuie pre�uit ca unul dintre cele mai statornice, av�nd temeiuri ad�nci �i nezguduite �n alc�tuirea geografic� a p�m�ntului str�mo�esc, �n firea poporului rom�n �i �n tr�inicia lui nepilduit�, �n leg�turile lui suflete�ti �nt�rite prin unitatea aceluia�i grai, aceleia�i credin�e, acelora�i datini �i obiceiuri, �n asem�narea nedesmin�it� a �ntocmirilor �i a�ez�mintelor mo�tenite din b�tr�ni �i, mai presus de toate, �n puterea moral� a con�tiin�ei na�ionale, f�r� de care ar fi �ubrede �i nesigure toate celelalte temeiuri.