Sondaj antiscoala!!!!!!!!!!!!!!

Sondaj antiscoala!!!!!!!!!!!!!!

Neavand idei pt a mai publica pe blog un articol m-am gandit sa organizez un sondaj despre tuturor ceror care le plac/nu le plac scoala.Lasa-ti un comentariu cu DA [daca va place scoala]si NU[daca nu va place scoala].

Draga mea prietena:X

Mi-ai fost aproape la bine si la greu

Mai ajutat in mii si mii de cazuri

Si de aceea iti multumesc

In inima mea te afli

Oricand de-mi vei cere ajutor

Oricand te voi ajuta

Pentru ca te consider

Cea mai buna prietena a mea

Si ne certam,ne impacam

Dovada prieteniei noastre

Si de aceea iti spun acum

Un simplu cuvant de incheiere

Un simplu TE IUBESC!

Papusica

Era pe la inceputul lui decembrie.Afara era frig,ploua,ningea,iar vantul arunca stropii de apa,rapaind in geamuri.In casa,insa,era cald si din bucataria bunicii se revarsa miros imbietor de mere coapte.Citeam la lumina lampei,cand am auzit un mieunat.Am deschis repede usa si am vazut o pisicuta.Am crezut ca este a unui vecin caci era curata,ingrijita si foarte dragalasa.Am numit-o PAPUSICA.O am si acum decat ca s-a schimbat.Nu mai este o pisicuta timida ci este o cucoana mare care nu primeste gazde.

Draga Mos Craciun,te rog frumos...

Se apropie Craciunul!afara este ger.Copiii il asteapta pe Mos Craciun.Intr-o familie,erau doua fetite:Ina si Iulia.Mama a venit la copii si le-a spus:

               -Copii,e timpul sa ii scrieti scrisori lui Mos Craciun!

Fetele s-au pus pe scris.Ina,fiind mai mare,a scris o lista lunga.Dar totul incepea cu "Eu vreau!,,.Iulia l-a rugat pe Mosul sa-i aduca o papusa.Nerabdatoare,Ina s-a trezit mai devreme si a mers la ghetute.Iulia primise papusa,ea doar o scrisoare:"Ai uitat ceva.Trec mai tarziu,daca iti amintesti.Mos Craciun."Si-a dat seama.Uitase sa spuna ''Te rog frumos!,,.A scris repede alta scrisoare si s-a culcat.Mai tarziu,cand s-au trezit,fetele aveau ghetutele pline cu cadouri.Amandoua...

1 Decembrie,ziua Romaniei!

1 Decembrie 1918 - proclamarea Marii Uniri Nationale

De la 1 decembrie 1918 – ziua �n care s-a vestit lumii, prin hot�r�rea Adun�rii Na�ionale de la Alba Iulia, Unirea tuturor rom�nilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdinand I – �i p�n� �n timpul de fa��, fiecare cet��ean al Rom�niei �ntrgite a avut prilej s� asculte ori s� citeasc� diferite l�muriri cu privire la felul cum s-a �nf�ptuit Unirea aceasta �i la temeiurile care �i garanteaz� tr�inicia.

Nu erau �nsa �i nu sunt toate l�muririle izvor�te dintr-o cuno�tin�� deplina a �mprejur�rilor, nici dintr-o neprih�nit� iubire a adev�rului istoric. Unii din cei ce le dau, mai ales str�inii care nu au v�zut din capul locului cu ochi buni �ntregirea Rom�niei, urm�resc scopul de a �nf��i�a Unirea aceasta �n a�a fel �nc�t s� trezeasc� �n sufletul celor slabi de �nger �ndoial�, spun�nd c� ea nu ar putea s� fie trainic� sau c� nu ar fi izb�nda ne�ndoielnic� a vredniciei neamului rom�nesc.

Se �nt�mpl� s� auzim c�teodat� astfel de p�reri nu numai din partea str�inilor, cu g�nduri potrivnice, ci �i din partea unor rom�ni care – de�i socoti�i ca oameni de isprav� �i buni patrio�i – nu-�i vor fi luat osteneala s� cugete mai �ndelung �i mai p�trunz�tor, �nainte de a fi rostit p�reri pu�in l�murite cu privire la temeiurile Unirii na�ional-politice a tuturor rom�nilor.

Unirea na�ional-politic�, de la anul 1918, nu se cuvine s� fie �nf��i�at�, nici m�car �n parte, ca un dar, cobor�t asupra neamului rom�nesc din �ncrederea �i simpatia lumii civilizate, nici ca o alc�tuire �nt�mpl�toare, r�s�rit� din gre�elile du�manilor de veacuri. Chiar dac� asemenea gre�eli nu s-ar fi s�v�r�it niciodat� �mpotriva rom�nilor subjuga�i de-a lungul veacurilor de st�p�nire ungureasc�, austriac� sau ruseasc�, st�p�nirile acestea nedrepte ar fi trebuit s� se dezumfle �i mic�oreze �ndat� ce dreptul tuturor popoarelor de a-�i croi soarta dup� buna lor pricepere a izbutit a se �n�l�a la treapta de putere hot�r�toare �n noua �ntocmire a a�ez�m�ntului de pace european�. De aceea, Unirea rom�nilor trebuie �nf��i�at� totdeauna – potrivit adev�rului – ca urmarea fireasc� a unei preg�tiri istorice de sute de ani, �n cursul c�rora acest popor de eroi �i de mucenici a izbutit s�-�i apere cu uimitoare st�ruin�� „ s�r�cia �i nevoile �i neamul" (M. Eminescu–„ScrisoareaIII"),r�m�n�nd �mpotriva, tuturor n�v�lirilor barbare �i vremelnicelor st�p�niri str�ine, �n cea mai str�ns� leg�tur� cu p�m�ntul str�mo�esc �n care, ca �ntr-un liman de m�ntuire, �i-a putut ad�posti traiul de-a lungul vremilor de urgie.

Astfel, statul rom�n, �ntregit �n forma lui de ast�zi, trebuie pre�uit ca unul dintre cele mai statornice, av�nd temeiuri ad�nci �i nezguduite �n alc�tuirea geografic� a p�m�ntului str�mo�esc, �n firea poporului rom�n �i �n tr�inicia lui nepilduit�, �n leg�turile lui suflete�ti �nt�rite prin unitatea aceluia�i grai, aceleia�i credin�e, acelora�i datini �i obiceiuri, �n asem�narea nedesmin�it� a �ntocmirilor �i a�ez�mintelor mo�tenite din b�tr�ni �i, mai presus de toate, �n puterea moral� a con�tiin�ei na�ionale, f�r� de care ar fi �ubrede �i nesigure toate celelalte temeiuri.

Ce este VIATA?

Intr-o frumoasa zi de vara,pe la ora pranzului se facu  liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”Apoi veni noaptea.Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

MAMA!

Mama! Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim ! O privire calda si ocrotitoare ne urmareste fiecare pas al vietii , facand-o astfel sigura pentru noi sa sorbim fara grija din pantecul ei fermecat, cu sufletul impacat si cu siguranta ca orice gresala va fi imediat indreptata.
Atunci cand ne simtim nesiguri, cand ne este frica si nu avem langa noi ajutor de nadejdie, cand ne este foame, cand ne este frig, cand simtim nevoia ca cineva sa ne ingrijeasca ranile sufletesti si trupesti, cand avem nevoie de ocrotire si de iubire, cand suntem singuri… si ne este teama, vrem ca langa noi sa se afle mama sa ne ocroteasca si sa ne ofere ceea ce nu mai ea poate in modul cel mai sincer si cel mai curat: dragostea . Orice frunza se afla afla ocrotita in copacul ei , orice raza doreste sa stie ca soarele o are in grija, cum orice copil isi doreste mama alaturi.
Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profound, careia ii multumim pentru faptul ca ne-a adus pe lume si ca alaturi de Dumnezeu a contribuit la existenta noastra, daruindu-ne cel mai frumos cadou pe care il putem primi cu inima deschisa: viata. Tot ceea ce avem si tot ceea ce vom avea , viitorul, prezentul si trecutul il datoram mamei, celui mai bun prieten pe care il avem alaturi in clipe grele.

Primul zambet, primul pas, primul cuvant, o carte de povesti frumoase, copilaria cu toate tainele ei sunt strans legate de aceeasi persoana care descrisa cu ajutorul cuvintelor pare ireala. Ochii ca niste lumanari sclipitoare, gura ca un trandafir imbobocit, zambetul ca un curcubeu dupa o ploaie calda de vara alcatuiesc figura draguta a mamei.

Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi. Ce copil orfan nu isi doreste ca in luna martie, luna femeilor, fetelor, dar in special al mamelor, sa aiba pe cine sa iubeasca, sa aiba cui sa-i spuna, ,,la multi ani !”, sa-I dea un martisor facut de manutele lui. Asa ca noi, in bucuria noastra, in luna martie trebuie sa ne amintim si de acei copii care nu pot spune mama nimanui si nu pot simti iubirea ce o poate aferi aceasta fiinta.